Etichetele RFID pliabile constau în principal din trei părți: o antenă, un cip și un substrat. Antena utilizează în mod obișnuit materiale conductoare flexibile, cum ar fi circuite imprimate flexibile, folie metalică, cerneală conductivă sau antene din material textil. Cipul este conectat la antenă printr-un substrat flexibil, cum ar fi poliimidă (PI) sau PET. Substratul poate fi realizat din materiale flexibile, cum ar fi hârtie, folie de plastic, material textil sau polimeri.
Când eticheta se apropie de cititor, acesta emite unde electromagnetice de înaltă{0}frecvență. Antena etichetei primește aceste unde și generează o forță electromotoare indusă pentru a alimenta cipul. Odată activat, cipul modulează datele stocate pe undele electromagnetice și le transmite înapoi. Plierea poate provoca modificări ale parametrilor antenei, dar stabilitatea comunicării poate fi menținută printr-un design optimizat.
Implementarea tehnică include design flexibil de circuite, cum ar fi plăci de circuite imprimate flexibile cu cabluri serpentine sau plase. Optimizarea structurii mecanice implică utilizarea liniilor de indentare sau balamale flexibile la punctele de pliere pentru a atenua slăbiciunile structurale. Selectarea materialului implică alegerea cernelurilor conductoare, a foliilor metalice ultra-subțiri și a materialelor suport cu alungire mare la rupere.